ZIAR De Dreapta

  Întotdeauna îmi voi aminti cu drag de oamenii care m-au ajutat necondiţionat, unii fără să mă cunoască mai deloc. Îmi voi aminti de bătrânul care mi-a luat un suc şi mi-a plătit suplimentul de bilet la trenul accelerat, în clasa a noua, doar pentru că i s-a părut că nu avea rost să merg cu personalul. Era un om simplu, lucra pe la nu ştiu ce sonde din Comăneşti, nici măcar numele nu am reuşit să i-l reţin. Dar îi văd chipul, cu drag, pentru că oamenii ca el trebuie preţuiţi. Probabil şi-a propus să aibe grijă de mine pe drum, văzându-mă singură. Nu l-am mai întâlnit de atunci şi nici nu ştiu dacă i-am zis cuvintele merituoase de mulţumire. Întotdeauna îmi voi aminti cu drag de o doamnă care avea un restaurant lângă o staţie din Tecuci. Era iarnă, cei de la CFR hotărâseră să facă grevă şi ne-au lăsat în drum, fără un termen de soluţionare şi cu banii luaţi. Eram răcită cobză şi toată baza era în colega mea de clasă. Ea a intrat în vorbă cu două călugăriţe care ne-au dus la doamna ...

  Nou la Letras:     Domnișoara Kitty (ed. tipărită) – Autor Bățmîndru Lucia – Editura Armonii Culturale, 2020       Link:     Editura Letras "Domnișoara Kitty" (ed. tipărită)  

  Se-nşiră-aşa, prin ceaţa aghiasmată,   Ei, muritori, cu aripile frânte   Şi nu mai au nimic de dinainte,   Doar amintiri de umbra de lopată...      Trec roiuri de altare-nveşmântate   Cu fir de-argint şi tiv suflat cu aur,   Coroanele mai au frunze de laur,   Cerşind un ultim gând de-angelitate      Şi în amurgul vremii toate-or trece   Un vierme va rămâne-n azimuth,   Înfulecând din hoiturile sece,      Cu-acelaşi gust, acelaşi conţinut   Şi n-o să scadă stiva asta rece   Cât timp va fi cu titlu disolut... 

  ⬆️ ☯➡ Când lucrurile se destramă,   Îmi plânge sufletul în mine;   Și din a morții diagramă,   Tresaltă spirit în ruine;     Mă urmărește el prin vine,   Îmi rupe carnea de pe mine;   I-aș zice câteva divine,   Că e un laș și plin de sine;     Să-și scurgă sângele dintr-însul,   Cum ni l-a stros el underground;   Când va echilibra balansul,   Cu-al morții dans într-un compound;   ⬆️ ☯➡

  Aş începe cu “a fost odată ca niciodată” şi aş termina povestea cu “au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, dar… nu despre asta este vorba. Mi-am amintit, zilele astea, de o conversaţie purtată cu un prieten. Mi se plângea că o prietenă bună, de-a lui, avea ceva probleme în relaţia de cuplu. Tipa ajunsese, pesemne, la disperare. I-am zis să îi fie alături şi să îi spună o poveste. Am inventat-o pe loc, adaptată prefect situaţiei în sine. Mică, dar cu o idee mare:     Treci pe lângă un magazin şi privirea îţi este fermecată de o cămaşă pe care o zăreşti în vitrină. Este atât de frumoasă, prefectă, aşa cum o visezi, tu, de ceva timp. Parcă o şi vezi purtând-o şi admirându-i cusăturile fine şi materialul de o calitate rar întâlnită. Intri şi te îndrepţi, cu emoţie, spre vânzătoare, sperând să îţi comunice un preţ cât mai apropiat de buzunarul tău. Oare cât ai putea da pe ea? Dacă nu ai destul la tine sau pe card, te vei împrumuta? Zâmbeşti vânzătoarei şi aştepţi,...

  Se spune că demult, pe malul Prutului, trăiau câteva familii care duceau o viață frumoasă și îndestulată. Pământul negru le oferea roade bogate, iar apele din jur erau pline cu pești. Într-o zi, fiul celui mai instărit de prin acele locuri cobori în vale și zări pe lângă sălcii o frumoasă arătare, cu plete galbene și ochi verzi. Avea un corp subțire pe care doar o pânză albă îl acoperea pe ici colo. Fata privea spre cer și impletea coronițe din flori albastre.     – Unde mergi tinere, îl întreba ea surâzând? Dacă mergi la pescuit, ar trebui să mai aștepți câteva zile, apele sunt încă nestatornice, iar tu pari fără prea multă experiență.     Tânărul îi spuse că într-adevăr acolo porni, dar că va mai aștepta câteva zile, așa cum îl povățuise ea. O întrebă de unde este, deoarece n-o mai văzuse până atunci prin acele locuri. Tânăra privi cu ochii mari spre el și-i zise că vine în fiecare an să se scalde în ghiolurile de aici, vine atunci când ies ghiocei...

  Privire, tu, ruptă din soare,   Copil de mare încântare,   Ești raza blândă, luminoasă,   În care zâna-și are casă...      Te miști, prin ceruri, visătoare,   Ești printre aștri călătoare;   Ai și trecut, ai și prezent,   Și viitorul ți-e incert...      Dar ce contează, când, din mers,   Te soarbe-ntregul Univers?! 

  ⬆️ ☯➡ Promisiuni purtate-n vânt,   Cu ploi de soare și descânt;   Uitat-ați voi ce ați tot zis,   Încins-ați soarele din vis…     … ce-a ars întregul Paradis!     Prin ceruri cercuri m-ați plimbat,   Acum cu ochiu-mi palid cat’   Cu voci deșarte rumegând,   Promisiuni purtate-n vânt…     … născute dintr-un searbăd gând!     Ieri mi-am privit călău-n ochi,   Stătea cu sabia-ntre gropi,   Adulmecând o clipă bună,   Să-i simt tăișul într-o vână…     … a mea poveste să apună!     Un freamăt dulce m-a cuprins,   M-a stins, apoi iar m-a aprins;   Un phoenix mi-a zâmbit a gol,   Cântând din focul lui de dor…     … povestea mea de… somn ușor!   ⬆️ ☯➡

  ⬆️ ☯➡ Prin sticlă privește!      cum plouă,   cum ninge,   cum arde cu rouă   când patima frige.      Privește văpaia   luminii de astăzi   și-a celei de mâine,   pierdută-n nocturne.      Și… crește copilul   din tine, din mine…   destin din cuvânt,   al pașilor cânt…      Pierdut ieri în vânt,   în șoapte   și-n gând.      (Ce bine m-alinți tu, privindu-mă blând!)  ⬆️ ☯➡