SONET... CU TITLU DISOLUT

 

Se-nşiră-aşa, prin ceaţa aghiasmată,  

Ei, muritori, cu aripile frânte  

Şi nu mai au nimic de dinainte,  

Doar amintiri de umbra de lopată...  

  

Trec roiuri de altare-nveşmântate  

Cu fir de-argint şi tiv suflat cu aur,  

Coroanele mai au frunze de laur,  

Cerşind un ultim gând de-angelitate  

  

Şi în amurgul vremii toate-or trece  

Un vierme va rămâne-n azimuth,  

Înfulecând din hoiturile sece,  

  

Cu-acelaşi gust, acelaşi conţinut  

Şi n-o să scadă stiva asta rece  

Cât timp va fi cu titlu disolut...