ALTAIR

 

Privire, tu, ruptă din soare,  

Copil de mare încântare,  

Ești raza blândă, luminoasă,  

În care zâna-și are casă...  

  

Te miști, prin ceruri, visătoare,  

Ești printre aștri călătoare;  

Ai și trecut, ai și prezent,  

Și viitorul ți-e incert...  

  

Dar ce contează, când, din mers,  

Te soarbe-ntregul Univers?!