Culori de curcubeu

 

A fost odată ca niciodată că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

Trăiau într-o armonie de fațadă un soț și o soție. Ea nu știa cât de mult o ura el pentru frumusețea, inteligența și originalitatea ei, crezând că va avea alături de el familia mult visată încă de mică. Însă soțul o ura și o invidia încă de la început pentru frumusețea și inteligența ei care îl puneau mereu în umbră. El o înșela cu fiecare ocazie. Într-un final își găsi o amantă pe sufletul lui cu care se hotărî să-i pună capăt soției lui pe care o urau amândoi. Cum el A FOST (așa cum se obișnuiește a se zice în lumea bună) nu doar o singură dată pe la amantă, reputația ei lăsa mai mult decât de dorit. Nu avea cum să o ia de soție așa cum era el, așa că se hotărî să PLECE alături de ea într-o lume cu un destin nou, cu nume noi, nemuritoare pentru amândoi. Au creat o lumea ATÂT de frumoasă pentru ea, în special, încât se minunau de cât de bine era totul. La final și-au dat seama că nu făcuseră altceva decât să o copieze pe fosta soție care ieșise de mult timp din peisaj. Ingredientul final pentru lumea lor ideală era chiar fosta soție. O soție pe care au otrăvit-o, blestemat-o și pe care au împroșcat-o cu tot veninul și răutatea lor de fiecare dată când au avut ocazia. O soție pe care o voiau de prea mult timp la capitolul “SĂ MOARĂ”. Dar cum rămâne cu ingredientul final pentru fericirea lor  (când PRIMA e soția, iar ULTIMA e amanta)? Și totul pare acum tras la XEROX.

Cum credeți? Care va fi destinul celor doi iubăreți în condițiile în care au nevoie de iertarea fostei soții și chiar mai rău, SACRIFIUL EI, al destinului și vieții ei pentru fericirea amantei, celei care a otrăvit-o și a blestemat-o? LOGIC?! Rămâne doar zâmbetul MONA LISEI.

Fosta soție și-a croit o nouă viață și a lăsat totul la limita divinității. Culorile vieții își arată un traseu care se vrea a fi mai mult decât optimist, în culori de curcubeu.